RECHINI
Există peste 400 de specii de rechini în oceanele lumii.Unele,cum ar fi rechinul taur,rechinul tigru si marele rechin alb,sunt prădători de vârf: ei se află la partea superioară a lanţului trofic, neconstituind pradă pentru nimeni.Altele,cum ar fi rechinul doică şi rechinul balenă,sunt mari,dar destul de inofensive.
Rechinul ciocanRechinii ciocan sunt neobişnuiţi în lumea rechinilor,nu doar prin forma ciudata a capului lor,dar şi pentru că vâneaza în haită.Se crede că forma ciudată a capului îi ajută să detecteze prada atunci când vânează.
Rechinul blacktipRechinul blackpit se găseşte în apele calde de coastă.Poate să fie agresiv când luptă pentru hrană şi,uneori,poate să atace oamenii.
Rechinul alb de recifRechinul alb de recif creşte până la aproximativ 1,6 m lungime.El îşi petrece mare parte a zilei odihnindu-se pe fundul grotelor,vânând pe timp de noapte.Spre deosebire de multe alte specii de rechini,nu are nevoie sa inoate in mod constant pentru a respira - el poate pompa apă prin branhiile sale în timp ce stă pe loc.
DELFINI
Delfinii au fost declaraţi drept cele mai inteligente fiinţe,după oameni.
Rechinii nu sunt singurele fiinţe uriaşe care trăiesc în oceanele noastre - unele pisici de mare,broaşte ţestoase şi balene sunt giganţi printre speciile lor.Alte mamifere oceanice pot avea o masă enormă: masculul leului de mare ajunge la 1,1 tone,cât greutatea unui hipopotam tânăr!
Diavolul de mareDiavolul de mare atinge până la 9 m deschidere şi poate sări afară din apă!
Pisica de marePisica de mare are o coadă lungă,cu un spin periculos la capătul ei,spin care poate fi veninos.
RECIF
Coralii sunt unul dintre cele mai importante habitate pentru fauna sălbatică.Ei acoperă mai puţin de 1% din fundul oceanului,dar sunt adăpost pentru aproximativ un sfert din creaturile oceanului.Din păcate,recifurile de corali sunt in pericol,datorită poluării si pescuitului excesiv.
Peştele balonPeştele balon este una dintre cele mai otrăvitoare creaturi vii.Dacă se simte ameninţat,se umflă pentru a deveni o minge ţepoasă,plină de spini otrăvitori.
CaracatiţaCaracatiţa are o gură ascuţită ca un cioc,pentru a mânca peşte,moluşte şi chiar rechini !
Ce caleidoscop de culori !Vietăţile găsite în jurul recifurilor de colari au toate culorile,modelele şi formele posibile.Peştele papagal îşi schimbă culoarea odată cu creşterea !
Broasca ţestoasă LeatherbackBroasca ţestoasă Leatherback este cea mai mare dintre broaştele ţestoase.Ele călătoresc pe distanţe mari de-a lungul oceanelor şi se pot scufunda la adâncimi mai mari decat orice altă broască ţestoasă,stând sub apă până la 85 de minute.
Dragonul de mare frunzăCamuflajul foarte bun pe care îl are dragonul de mare frunză îl ajută să rămână nedescoperit printre algele marine.
Castravete de mareÎn unele părţi ale lumii,castraveţii de mare sunt o trataţie gustoasă!
AnemonaTentaculele usturatoare ajută anemonele să prindă peşti mici pentru cina - dar peştele clovn este imun !
ADANCUL OCEANULUI
Oceanele sunt atât de mari încat doar 5% au fost explorate.Oamenii de ştiinţă sunt dornici să ştie ce se poate găsi în restul de 95% ,în special în întunecatele adâncuri.
Peştele pescarPeştele pescar trăieşte în unele dintre cele mai adânci părţi ale oceanului,la aproximativ 1800 m adâncime.
NautilusNautilul este una dintre cele mai vechi creaturi cunoscute de om.El înoată înapoi şi se poate scufunda până la 600 m adâncime.
Peşte piatrăOchii mici si chiar inexistenti sunt o trăsătură comună a locuitorilor adâncurilor profunde.Dacă nu există lumină,pentru ce ar fi utilă vederea?
CaşalotulChiar si giganţii oceanelor se pot scufunda la mare adâncime.Caşalotul poate rămâne sub apă 90 de minute !
Scufundarea de la suprafaţă la adâncime mare necesită un organism bine adaptat,capabil să reziste la o presiune uriaşa,fără a fi zdrobit.Puternicele balene sunt unii dintre cei mai buni scafandri din lume,indiferent dacă acestea sunt în căutarea microscopicului plancton sau a peştilor mai mari,pentru a-i mănca.
Balena ucigaşăDinţii balenei ucigaşe pot atinge 10 cm lungime - perfecţi pentru a vâna mamiferele oceanice mari,cum ar fi focile,leii de mare sau alte balene.
Balena rechinGura balenei rechin poate atinge 1,4 m lăţime!
Balene albastreBalenele albastre se pot scufunda pentru o ora şi chemarea lor subacvatică poate fi auzită de la sute de km.
ŢĂRMUL OCEANELORNu numai adâncurile oceanelor sunt populate cu creaturi fascinante.Ţărmurile mărilor şi oceanelor oferă o bogată sursă de hrană pentru toate speciile de animale marine.
Leul de mareFocă sau leu de mare?Leii de mare au urechile ieşite în afară,vizibile pe părţile laterale ale capului.Sunt mult mai abile în a-şi folosi inotătoarele pentru a merge pe pământ decat focile.
Vaca de mareVaca de mare din insulele Caraibe,ca orice mamifer,respiră pulmonar,astfel încat trebuie să iasă la suprafaţă pentru a inspira,dar niciodată nu părăseşte apa.
Multe animale trăiesc si vânează pe ţărmul mării - dar şi ele pot fi vânate !
Vânătorii subacvatici trăiesc doar în apă - multe creaturi trăiesc pe pământ, dar vânează din mare!
AlbatroşCu anvergura aripilor sale uriaşe,albatroşul este capabil să zboare pe distanţe imense.
Iguane marineIguanele marine din Insulele Galapagos sunt unice - acestea sunt singurele şopârle care înoată în mare!
PinguiniPinguinii nu pot zbura, dar pot să înoate şi să se scufunde cu abilitate pentru a vâna peşte.
Ursul polar -referatDeşi este strâns înrudit cu ursul brun,ursul polar(Ursul maritimus) a evoluat pentru a ocupa o nişă ecologică restrânsă,dezvoltând multe adaptări pentru a face faţă temperaturii scăzute,deplasării pe zăpadă,pe gheaţă,în apă şi pentru vânătoare de foci.Deşi cei mai mulţi urşi polari se nasc pe uscat,aceştia îşi petrec majoritatea timpului lor în mare,numele lor ştiinţific("urs maritim")reflectând acest lucru.
Rivalizând cu ursul brun pentru titlul de cel mai mare carnivor terestru, ursul polar mascul poate cântări de două ori mai mult decât o femelă.El poate atinge greutatea de 400-680 kg, lungimea corpului de 2,1-3,4 m, coada având 8-13 cm. Majoritatea urşilor populează banchizele din zona arctică si zona din jurul Polului Nord.Ţările din această zonă sunt Canada,Rusia,Norvegia,Danemarca (Groelanda) si Alaska (SUA).
AdaptăriPicioarele sunt scurte,bine îmblănite,cu ghearele ascuţite,care îi dau o bună aderanţă pe gheaţă. Urşii polari sunt perfact izolaţi termic, cu un strat de grăsime de până la 10 cm şi cu blana formata din două straturi de păr, unul mai scurt şi mai dens şi unul mai lung,care pare alb,dar care de fapt este format din fire transparente,de 5-15 cm lungime. Aceste fire transmit caldura solară către baza lor, unde este absorbită de pielea neagră. Blana năpârleşte gradat, din mai până în august,dar,spre deosebire de alte mamifere arctice, blana care apare nu are o nuanţă mai închisă,pentru a se camufla în condiţii de vară.Odată cu înaintarea în vârstă,blana ursului polar devine gălbuie.Atunci când animalele sunt în captivitate, în condiţii de căldură şi umezeală, blana lor poate căpăta o nuanţă de verde pal, din cauza algelor, care cresc în interiorul firelor de păr.Masculii au mai multe fire de păr pe membrele anterioare,având rol ornamental, pentru a atrage femelele (au o funcţie similară cu coama leului).Ursul polar are un simţ olfactiv foarte dezvoltat, putând detecta focile aflate la o distanţă de 1,5 km. El este un excelent înotător, putând atinge 9,7 km/h, iar în alergare poate ajunge până la 40 km/h.
Labe ca nişte vâsleUrsul polar înoată repede în apele fără sloiuri, cu până la 10 km/h. Vâsleşte cu labele masive din faţâ - cele posterioare având rol de cârmă. Firele de protecţie din blană, pline cu aer, ajută la flotabilitate.Când se scufundă în apă, ochii rămân deschişi,dar nările se închid; îşi poate ţine răsuflarea până la 2 minute şi astfel se apropie pe dedesubtul unor păsări de mare sau foci care se încălzesc la suprafaţa apei.
Urmărirea prăziiUrsul polar este cel mai carnivor din familia urşilor. Botul şi gâtul lung îl ajută pentru a căuta focile în găurile adânci din gheaţa. Cei 42 de dinţi pe care îi are reflectă dieta sa carnivoră. Principala pradă a ursului polar - foca - este prinsă prin două metode. În cazul urmăririi, ursul se apropie încet de pradă, camuflat de blana albă. Atacă pe ultimii 15-30 m, la o viteză de până la 55 km/h. În cazul vânătorii fără deplasare, ursul aşteaptă nemişcat lângă una din copcile unei foci, unde aceasta vine să respire şi apucă prada cand aceasta iese la suprafaţă, muşcând-o de cap. După hrănire, urşii polari se spală cu apă sau zăpadă. Ursul polar este un animal de pradă extrem de puternic, putând să ucidă o morsă adultă, deşi aceasta poate avea de două ori greutatea ursului, iar colţii de fildeşi lungi pot fi utilizaţi ca arme formidabile.
Taxonomie si evoluţieFamilia ursului, Ursidae, se crede că s-a desprins din alte carnivore, cu aproximativ 38 de milioane de ani în urmă, iar subfamilia Ursinae are o vechime de aproximativ 4,2 milioane de ani. Potrivit dovezilor fosile şi celor aduse de studierea ADN-ului, ursul polar s-a separat de ursul brun, Ursus arctos, acum circa 150.000 de ani,izolându-se de acesta într-o perioadă de glaciaţiune, în Pleistocen. Urşii polari se pot înmulţi cu ursul brun pentru a produce hibrizi fertili grizzly-urs polar, care indică faptul că cele două tipuri de urşi sunt similare genetic. Cu toate acestea, pentru că niciunul nu poate supravietui mult timp in nişa ecologica a celuilat şi pentru ca au diferenţe morfologige,metabolice, ca şi în ceea ce priveşte comportamentul social şi de hrănire, cei doi urşi sunt clasificaţi ca specii separate. Biologii estimează că există un număr de aproximativ 20.000 - 25.000 de urşi polari în toată lumea. Metodele moderne de urmărire a populaţiilor de urs polar au fost puse în aplicare începand cu mijlocul anilor 1980 şi sunt destul de scumpe, pentru că necesită un elicopter pentru a gasi urşii, filmarea,tranchilizarea şi apoi marcarea lor. Ursul polar este clasificat ca o specie vulnerabilă, cu opt din cele nouăsprezece subpopulaţii in declin,topirea banchizelor contribuind la acest lucru.
Ciclul de viaţăFemelele încep să se reproducă la vârsta de patru ani. Masculii ajung la maturitatea sexuala, de obicei, la şase ani. Împerecherea are loc pe gheţurile plutitoare, în aprilie-mai. Masculii de urs polar se luptă în joacă, dar în timpul sezonului de împerechere lupta reală este intensă şi, de multe ori, lasă cicatrici sau dinţi rupţi. Femela gestantă consumă cantităţi impresionante de hrană şi câştigă cel puţin 200 kg în greutate. Ea sapă o vizuină în zăpadă sau în pământ şi dă naştere la doi pui (variind între 1 şi 4 ). Puii se nasc orbi, neajutoraţi, cu o greutate mai mică de 0.9 kg, iar la inceput sunt alăptaţi. Încep să mănânce hrană solidă la 3 luni, dar nu sunt înţarcaţi decât peste încă 2-3 ani. Ursoaica este o mamă grijulie, dar masculul poate să mănânce puii, fără să se ştie motivul.Urşii polari par să fie mai puţin afectaţi de boli infecţioase şi de paraziţi decât mamiferele terestre. Ei sunt foarte sensibili la Trichinella, parazit pe care îl contractează prin canibalism. Uneori au probleme cu diferite boli de piele, care pot fi cauzate de acarieni.Rareori depăşesc vârsta de 25 de nai. Se pare că devin în cele din urmă prea slăbiţi pentru a mai vâna şi, treptat, mor de foame.
Focile şi leii de mare din Noua ZeelandăNoua Zeelandă nu are o mare diversitate de mamifere native care trăiesc pe uscat,dar coastele sale şi locurile înconjurate de ape abundă în mamifere marine. În afară de balene şi delfini, în Noua Zeelandă sunt nouă specii native de foci: foca neozeelandeză, foca subantarctică, foca antarctică, leul de mare neozeelandez, foca elefant, foca leopard, foca Weddell, foca mâncătoare de crabi (Crabeater) şi foca Ross.Experienţa oceanului, în special Insula de Sud, îţi oferă deseori surpriza întâlnirii vieţii marine, iar foceile sunt deseori partener de înot care te întampină cu mare curiozitate. Dacă este indicat ca omul să le evite şi să le respecte intimitatea, atunci când se odihnesc pe plaje, în colonii, în apă ele sunt întodeauna o întâlnire plăcută şi memorabilă.
Există peste 400 de specii de rechini în oceanele lumii.Unele,cum ar fi rechinul taur,rechinul tigru si marele rechin alb,sunt prădători de vârf: ei se află la partea superioară a lanţului trofic, neconstituind pradă pentru nimeni.Altele,cum ar fi rechinul doică şi rechinul balenă,sunt mari,dar destul de inofensive.
Rechinul ciocanRechinii ciocan sunt neobişnuiţi în lumea rechinilor,nu doar prin forma ciudata a capului lor,dar şi pentru că vâneaza în haită.Se crede că forma ciudată a capului îi ajută să detecteze prada atunci când vânează.
Rechinul blacktipRechinul blackpit se găseşte în apele calde de coastă.Poate să fie agresiv când luptă pentru hrană şi,uneori,poate să atace oamenii.
Rechinul alb de recifRechinul alb de recif creşte până la aproximativ 1,6 m lungime.El îşi petrece mare parte a zilei odihnindu-se pe fundul grotelor,vânând pe timp de noapte.Spre deosebire de multe alte specii de rechini,nu are nevoie sa inoate in mod constant pentru a respira - el poate pompa apă prin branhiile sale în timp ce stă pe loc.
DELFINI
Delfinii au fost declaraţi drept cele mai inteligente fiinţe,după oameni.
Rechinii nu sunt singurele fiinţe uriaşe care trăiesc în oceanele noastre - unele pisici de mare,broaşte ţestoase şi balene sunt giganţi printre speciile lor.Alte mamifere oceanice pot avea o masă enormă: masculul leului de mare ajunge la 1,1 tone,cât greutatea unui hipopotam tânăr!
Diavolul de mareDiavolul de mare atinge până la 9 m deschidere şi poate sări afară din apă!
Pisica de marePisica de mare are o coadă lungă,cu un spin periculos la capătul ei,spin care poate fi veninos.
RECIF
Coralii sunt unul dintre cele mai importante habitate pentru fauna sălbatică.Ei acoperă mai puţin de 1% din fundul oceanului,dar sunt adăpost pentru aproximativ un sfert din creaturile oceanului.Din păcate,recifurile de corali sunt in pericol,datorită poluării si pescuitului excesiv.
Peştele balonPeştele balon este una dintre cele mai otrăvitoare creaturi vii.Dacă se simte ameninţat,se umflă pentru a deveni o minge ţepoasă,plină de spini otrăvitori.
CaracatiţaCaracatiţa are o gură ascuţită ca un cioc,pentru a mânca peşte,moluşte şi chiar rechini !
Ce caleidoscop de culori !Vietăţile găsite în jurul recifurilor de colari au toate culorile,modelele şi formele posibile.Peştele papagal îşi schimbă culoarea odată cu creşterea !
Broasca ţestoasă LeatherbackBroasca ţestoasă Leatherback este cea mai mare dintre broaştele ţestoase.Ele călătoresc pe distanţe mari de-a lungul oceanelor şi se pot scufunda la adâncimi mai mari decat orice altă broască ţestoasă,stând sub apă până la 85 de minute.
Dragonul de mare frunzăCamuflajul foarte bun pe care îl are dragonul de mare frunză îl ajută să rămână nedescoperit printre algele marine.
Castravete de mareÎn unele părţi ale lumii,castraveţii de mare sunt o trataţie gustoasă!
AnemonaTentaculele usturatoare ajută anemonele să prindă peşti mici pentru cina - dar peştele clovn este imun !
ADANCUL OCEANULUI
Oceanele sunt atât de mari încat doar 5% au fost explorate.Oamenii de ştiinţă sunt dornici să ştie ce se poate găsi în restul de 95% ,în special în întunecatele adâncuri.
Peştele pescarPeştele pescar trăieşte în unele dintre cele mai adânci părţi ale oceanului,la aproximativ 1800 m adâncime.
NautilusNautilul este una dintre cele mai vechi creaturi cunoscute de om.El înoată înapoi şi se poate scufunda până la 600 m adâncime.
Peşte piatrăOchii mici si chiar inexistenti sunt o trăsătură comună a locuitorilor adâncurilor profunde.Dacă nu există lumină,pentru ce ar fi utilă vederea?
CaşalotulChiar si giganţii oceanelor se pot scufunda la mare adâncime.Caşalotul poate rămâne sub apă 90 de minute !
Scufundarea de la suprafaţă la adâncime mare necesită un organism bine adaptat,capabil să reziste la o presiune uriaşa,fără a fi zdrobit.Puternicele balene sunt unii dintre cei mai buni scafandri din lume,indiferent dacă acestea sunt în căutarea microscopicului plancton sau a peştilor mai mari,pentru a-i mănca.
Balena ucigaşăDinţii balenei ucigaşe pot atinge 10 cm lungime - perfecţi pentru a vâna mamiferele oceanice mari,cum ar fi focile,leii de mare sau alte balene.
Balena rechinGura balenei rechin poate atinge 1,4 m lăţime!
Balene albastreBalenele albastre se pot scufunda pentru o ora şi chemarea lor subacvatică poate fi auzită de la sute de km.
ŢĂRMUL OCEANELORNu numai adâncurile oceanelor sunt populate cu creaturi fascinante.Ţărmurile mărilor şi oceanelor oferă o bogată sursă de hrană pentru toate speciile de animale marine.
Leul de mareFocă sau leu de mare?Leii de mare au urechile ieşite în afară,vizibile pe părţile laterale ale capului.Sunt mult mai abile în a-şi folosi inotătoarele pentru a merge pe pământ decat focile.
Vaca de mareVaca de mare din insulele Caraibe,ca orice mamifer,respiră pulmonar,astfel încat trebuie să iasă la suprafaţă pentru a inspira,dar niciodată nu părăseşte apa.
Multe animale trăiesc si vânează pe ţărmul mării - dar şi ele pot fi vânate !
Vânătorii subacvatici trăiesc doar în apă - multe creaturi trăiesc pe pământ, dar vânează din mare!
AlbatroşCu anvergura aripilor sale uriaşe,albatroşul este capabil să zboare pe distanţe imense.
Iguane marineIguanele marine din Insulele Galapagos sunt unice - acestea sunt singurele şopârle care înoată în mare!
PinguiniPinguinii nu pot zbura, dar pot să înoate şi să se scufunde cu abilitate pentru a vâna peşte.
Ursul polar -referatDeşi este strâns înrudit cu ursul brun,ursul polar(Ursul maritimus) a evoluat pentru a ocupa o nişă ecologică restrânsă,dezvoltând multe adaptări pentru a face faţă temperaturii scăzute,deplasării pe zăpadă,pe gheaţă,în apă şi pentru vânătoare de foci.Deşi cei mai mulţi urşi polari se nasc pe uscat,aceştia îşi petrec majoritatea timpului lor în mare,numele lor ştiinţific("urs maritim")reflectând acest lucru.
Rivalizând cu ursul brun pentru titlul de cel mai mare carnivor terestru, ursul polar mascul poate cântări de două ori mai mult decât o femelă.El poate atinge greutatea de 400-680 kg, lungimea corpului de 2,1-3,4 m, coada având 8-13 cm. Majoritatea urşilor populează banchizele din zona arctică si zona din jurul Polului Nord.Ţările din această zonă sunt Canada,Rusia,Norvegia,Danemarca (Groelanda) si Alaska (SUA).
AdaptăriPicioarele sunt scurte,bine îmblănite,cu ghearele ascuţite,care îi dau o bună aderanţă pe gheaţă. Urşii polari sunt perfact izolaţi termic, cu un strat de grăsime de până la 10 cm şi cu blana formata din două straturi de păr, unul mai scurt şi mai dens şi unul mai lung,care pare alb,dar care de fapt este format din fire transparente,de 5-15 cm lungime. Aceste fire transmit caldura solară către baza lor, unde este absorbită de pielea neagră. Blana năpârleşte gradat, din mai până în august,dar,spre deosebire de alte mamifere arctice, blana care apare nu are o nuanţă mai închisă,pentru a se camufla în condiţii de vară.Odată cu înaintarea în vârstă,blana ursului polar devine gălbuie.Atunci când animalele sunt în captivitate, în condiţii de căldură şi umezeală, blana lor poate căpăta o nuanţă de verde pal, din cauza algelor, care cresc în interiorul firelor de păr.Masculii au mai multe fire de păr pe membrele anterioare,având rol ornamental, pentru a atrage femelele (au o funcţie similară cu coama leului).Ursul polar are un simţ olfactiv foarte dezvoltat, putând detecta focile aflate la o distanţă de 1,5 km. El este un excelent înotător, putând atinge 9,7 km/h, iar în alergare poate ajunge până la 40 km/h.
Labe ca nişte vâsleUrsul polar înoată repede în apele fără sloiuri, cu până la 10 km/h. Vâsleşte cu labele masive din faţâ - cele posterioare având rol de cârmă. Firele de protecţie din blană, pline cu aer, ajută la flotabilitate.Când se scufundă în apă, ochii rămân deschişi,dar nările se închid; îşi poate ţine răsuflarea până la 2 minute şi astfel se apropie pe dedesubtul unor păsări de mare sau foci care se încălzesc la suprafaţa apei.
Urmărirea prăziiUrsul polar este cel mai carnivor din familia urşilor. Botul şi gâtul lung îl ajută pentru a căuta focile în găurile adânci din gheaţa. Cei 42 de dinţi pe care îi are reflectă dieta sa carnivoră. Principala pradă a ursului polar - foca - este prinsă prin două metode. În cazul urmăririi, ursul se apropie încet de pradă, camuflat de blana albă. Atacă pe ultimii 15-30 m, la o viteză de până la 55 km/h. În cazul vânătorii fără deplasare, ursul aşteaptă nemişcat lângă una din copcile unei foci, unde aceasta vine să respire şi apucă prada cand aceasta iese la suprafaţă, muşcând-o de cap. După hrănire, urşii polari se spală cu apă sau zăpadă. Ursul polar este un animal de pradă extrem de puternic, putând să ucidă o morsă adultă, deşi aceasta poate avea de două ori greutatea ursului, iar colţii de fildeşi lungi pot fi utilizaţi ca arme formidabile.
Taxonomie si evoluţieFamilia ursului, Ursidae, se crede că s-a desprins din alte carnivore, cu aproximativ 38 de milioane de ani în urmă, iar subfamilia Ursinae are o vechime de aproximativ 4,2 milioane de ani. Potrivit dovezilor fosile şi celor aduse de studierea ADN-ului, ursul polar s-a separat de ursul brun, Ursus arctos, acum circa 150.000 de ani,izolându-se de acesta într-o perioadă de glaciaţiune, în Pleistocen. Urşii polari se pot înmulţi cu ursul brun pentru a produce hibrizi fertili grizzly-urs polar, care indică faptul că cele două tipuri de urşi sunt similare genetic. Cu toate acestea, pentru că niciunul nu poate supravietui mult timp in nişa ecologica a celuilat şi pentru ca au diferenţe morfologige,metabolice, ca şi în ceea ce priveşte comportamentul social şi de hrănire, cei doi urşi sunt clasificaţi ca specii separate. Biologii estimează că există un număr de aproximativ 20.000 - 25.000 de urşi polari în toată lumea. Metodele moderne de urmărire a populaţiilor de urs polar au fost puse în aplicare începand cu mijlocul anilor 1980 şi sunt destul de scumpe, pentru că necesită un elicopter pentru a gasi urşii, filmarea,tranchilizarea şi apoi marcarea lor. Ursul polar este clasificat ca o specie vulnerabilă, cu opt din cele nouăsprezece subpopulaţii in declin,topirea banchizelor contribuind la acest lucru.
Ciclul de viaţăFemelele încep să se reproducă la vârsta de patru ani. Masculii ajung la maturitatea sexuala, de obicei, la şase ani. Împerecherea are loc pe gheţurile plutitoare, în aprilie-mai. Masculii de urs polar se luptă în joacă, dar în timpul sezonului de împerechere lupta reală este intensă şi, de multe ori, lasă cicatrici sau dinţi rupţi. Femela gestantă consumă cantităţi impresionante de hrană şi câştigă cel puţin 200 kg în greutate. Ea sapă o vizuină în zăpadă sau în pământ şi dă naştere la doi pui (variind între 1 şi 4 ). Puii se nasc orbi, neajutoraţi, cu o greutate mai mică de 0.9 kg, iar la inceput sunt alăptaţi. Încep să mănânce hrană solidă la 3 luni, dar nu sunt înţarcaţi decât peste încă 2-3 ani. Ursoaica este o mamă grijulie, dar masculul poate să mănânce puii, fără să se ştie motivul.Urşii polari par să fie mai puţin afectaţi de boli infecţioase şi de paraziţi decât mamiferele terestre. Ei sunt foarte sensibili la Trichinella, parazit pe care îl contractează prin canibalism. Uneori au probleme cu diferite boli de piele, care pot fi cauzate de acarieni.Rareori depăşesc vârsta de 25 de nai. Se pare că devin în cele din urmă prea slăbiţi pentru a mai vâna şi, treptat, mor de foame.
Focile şi leii de mare din Noua ZeelandăNoua Zeelandă nu are o mare diversitate de mamifere native care trăiesc pe uscat,dar coastele sale şi locurile înconjurate de ape abundă în mamifere marine. În afară de balene şi delfini, în Noua Zeelandă sunt nouă specii native de foci: foca neozeelandeză, foca subantarctică, foca antarctică, leul de mare neozeelandez, foca elefant, foca leopard, foca Weddell, foca mâncătoare de crabi (Crabeater) şi foca Ross.Experienţa oceanului, în special Insula de Sud, îţi oferă deseori surpriza întâlnirii vieţii marine, iar foceile sunt deseori partener de înot care te întampină cu mare curiozitate. Dacă este indicat ca omul să le evite şi să le respecte intimitatea, atunci când se odihnesc pe plaje, în colonii, în apă ele sunt întodeauna o întâlnire plăcută şi memorabilă.